Lady L

Roman ecranizat în 1965, în regia lui Peter Ustinov, cu Sophia Loren, Paul Newman și David Niven în rolurile principale.

Poveste de dragoste și ficțiune istorică cu un deznodământ dintre cele mai neașteptate, Lady L. este atât un denunț al ipocriziei aristocrației britanice, cât și un portret reușit al anarhiștilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Iubirea și umorul domină o poveste picantă și cinică, în care farsa și tragedia își dau mâna.

O bătrână doamnă, etalon al aristocrației britanice, este înconjurată, la împlinirea a optzeci de ani, de rude și prieteni. Un cadru descris de Gary cu precizia unui pictor adună laolaltă una dintre marile familii ale Angliei – după cum însăși Lady Diana L. o spune: Guvernul, de-a dreapta, Biserica la stânga, Banca Angliei și Armata în spatele ei. Cele patru reprezentate, toate, de urmașii direcți ai acestei femei care a dat Angliei ce avea mai bun. Dar nu întotdeauna trunchiul de pe care sar așchiile este pe atât de nobil pe cât ni l-am putea imagina. Ba chiar s-ar putea dovedi că nu este nici măcar pe atât de britanic pe cât s-ar cuveni. Dar asta nu îl face mai puțin seducător și misterios. Lady L. are un secret pe care, amenințată fiind acum să piardă pavilionul de vară, anexă a reședinței sale – sanctuarul ei, unde nu pătrundea nimeni –, este forțată să-și spună istoria neoficială. Lucrurile din pavilion vor trebui mutate, cu toată discreția posibilă, iar Sir Percy Rodiner – poetul oficial al Angliei, prietenul ei de-o viață, îndrăgostit platonic de ea de peste patruzeci de ani – este cel care va trebui să o ajute. Însă nu înainte de a asista perplex la istoria secretă a femeii pe care o iubește.