Alesul

Thomas Mann şi-a scris romanul Alesul în ultima parte a vieţii, în 1951. Nicăieri în opera lui nu există, ca în Alesul, o mai puternică senzaţie de spectacol narativ, lingvistic şi de idei în dialog, menit delectării şi amuzamentului. Este îndeobşte cunoscut obiceiul prozatorului de a le citi membrilor familiei capitole din cărţile la care lucra, astfel încât uneori îşi permite mici aluzii la reacţia ascultătorilor, le face cu ochiul şi îi ia părtaşi. În felul acesta se amuza regeşte şi îi amuza pe cei din jur. Păcătosul cel bun, tema lui Hartmann von Aue, în atingere cu tema faustică, goetheană, a diavolului bun, construiesc laolaltă „o poveste ce dă pe-afară de orori trupeşti şi oferă o dovadă înfricoşătoare despre tot ce este în stare să facă trupul, fără şovăială sau refuz“. Emoţiei i se opune ironia, dusă până la limita-limitelor.