Căpitanul e dus cu pluta și marinarii au fugit cu vasul

Căpitanul e dus cu pluta şi marinarii au fugit cu vasul reuneşte însemnări din jurnalele ţinute de Bukowski în ultimii ani de viaţă. Scriitorul septuagenar, ajuns deja o legendă a undergroundului literar american, scrie cu francheţea-i cunoscută despre aproape orice – de la bătrâneţe şi moarte la pisici şi căsnicie, de la băutură, celebritate, muzică şi scris la curse de cai, alcoolism şi fumat. Nimic nu scapă minţii agitate a acestui nonconformist. Instalat în faţa unui calculator care se strică întruna, notează câte un gând despre tot ce-i trece prin cap – de parcă ar încerca să adune în jurul lui, cu o ultimă sforţare, întreaga lume pe care o iubeşte şi o detestă în acelaşi timp.

„Nu ai nimic de pierdut atunci când scrii; scrisul îţi va face degetele de la picioare să râdă când dormi; [...] îţi va face ochii să strălucească şi te va pune faţă-n faţă cu Moartea. Vei muri un luptător, vei fi celebrat în infern. Norocul cuvântului. Mergi cu el, trimite-l mai departe. Fii Clovnul din Întuneric. E nostim. E nostim. Încă un vers...” (Charles Bukowski)

„Bukowski n-a fost şi nu va fi niciodată mainstream. Cu toate că are milioane de cititori în toată lumea, e unul dintre acei scriitori care scoate din sărite atât de mult, încât n-ar putea intra în veci în tiparele bunului-simţ.” (John Martin, fondatorul Black Sparrow Press)

„Fanii nu-l mai pot suna pe Bukowski la miezul nopţii şi nici nu se mai pot îngrămădi la uşa locuinţei lui din Los Angeles. Dar scrisul său, felul în care şi-a trăit viaţa îi ajută cumva pe toţi. Îţi spui, citindu-l: «Bukowski, erai distrus şi totuşi te ţineai pe picioare, ai supravieţuit. M-am hotărât, deci, să nu-mi leg ştreangul de gât!».” (The New Yorker)