Ediţie revăzută

„Ediţie revăzută este o addenda la Harmonia Cælestis, celebrul roman al lui Péter Esterházy. În ianuarie 2000, la câteva zile după ce autorul finalizează manuscrisul romanului Harmonia Cælestis, în care aducea un omagiu, printre altele, Tatălui, Mátyás Esterházy, află întâmplător că acesta fusese agent al poliţiei politice din Ungaria. Péter Esterházy consideră că e datoria lui morală să prezinte cititorului şi această faţetă a tatălui său — şi astfel, în 30 ianuarie 2000, începe să scrie un jurnal mai special, care va deveni apoi textul cărţii Ediţie revăzută. Acest jurnal ţine până în aprilie 2002, perioadă în care autorul citeşte, filă cu filă, cele patru dosare aflate în arhivele Oficiului Naţional de Istorie Contemporană din Ungaria (omologul CNSAS din România), dosare ce conţin notele informative scrise de tatăl său, evaluările ofiţerilor de legătură, observaţiile, sarcinile emise de poliţia politică, alte documente. Metaforic vorbind, Péter Esterházy îşi face o operaţie pe cord deschis; nu întâmplător, pasajele din aceste dosare, redate ad litteram, sunt scrise cu litere roşii, (parcă) însângerate, însoţite fiind de comentariile autorului scrise cu litere negre, (parcă) cernite.

Ediţie revăzută este o carte de o sinceritate uluitoare, cum rar se poate citi, o carte dureroasă, o carte a confruntării dintre un fiu şi tatăl său pe parcursul dezvăluirii istoriei unei trădări, o carte despre natura sistemului comunist, despre însingurarea şi suferinţa umană, cu toate nuanţele posibile şi imposibile — o carte care se citeşte cu sufletul la gură.“
(Anamaria Pop)

„Proza lui Esterházy e săltăreață, aluzivă şi plină de limbaj colorat… străluceşte şi scoate scântei. Propoziţiile sunt active şi concrete. Detaliile fizice ţâşnesc din întunericul ambivalenţei emoționale." (John Updike, New Yorker)

Péter Esterházy (născut în 1950, la Budapesta, într-una dintre cele mai vechi şi renumite familii aristocratice maghiare) este, probabil, scriitorul ungur cel mai cunoscut şi apreciat pe plan internaţional în momentul de faţă, una dintre vocile şi conştiinţele literare definitorii pentru problematica spațiului central şi est-european contemporan. A urmat inițial studii de matematică la universitatea din oraşul natal şi a lucrat ca matematician între 1974 şi 1978; a debutat în 1978, în gazete literare, iar din 1978 s-a dedicat în întregime scrisului. Este autorul unei opere vaste, ce cuprinde romane, nuvele, piese de teatru, eseuri, studii, publicistică, traduse în douăzeci şi cinci de limbi şi încununate cu numeroase distincţii naţionale (printre care prestigiosul premiu Kossuth, în 1996) şi internaţionale (Herder, în 2002, Grinzane Cavour, în 2004, Premiul Păcii al Uniunii Editorilor şi Librarilor din Germania, în 2004, Premiul de Excelenţă al Institutului Cultural Român, Premiul Grinzane-Beppe Fenoglio din Italia, în 2007 ş.a.). Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Harmonia Cælestis, Verbele auxiliare ale inimii, Cartea lui Hrabal, Privirea contesei Hahn-Hahn, Puțină curvăsărie maghiară, O femeie, Nicio artă.