Enclava

Cheia se întoarse fără dificultate în yală; în vechiul dulap de securitate al postului işi aşeza făra efort tot echipamentul: compensatorul de gravitație, motorul liniar microordinatorul, masca respiratorie. Îşi aşeză, de asemenea, și combinezonul şi dizolvă pelicula termoprotectoare care acoperea corpul. Câteva picături dintr-un flacon fură suficiente ca ea să se volatilizeze. Îşi puse apoi din nou haina; muşchii săi jucau liber sub țesătură, straturile suprapuse de poplin ultrasubțire păreau să-i amplifice mişcările. Belgacen se ocupă câteva clipe cu această activitate, apoi se întinse indelung. Se regăsea psihic.
De această dată, era în Piacom. Reuşise, deci, prima parte a misiunii sale. Luminile învolburate ale stațiunii de iarnă o indicau, armonia arhitectuală a imobilelor de plastic transparent era o confirmare. Attia se îndreptă spre port fără să întâlnească nici un trecător. Mergea cu un pas uşor, find gata să sară în spatele vreunui copac, într-un colt, pentru a se ascunde în caz de pericol. La această oră târzie, ultimii trecători nocturni se duceau la culcare. Silueta sa disparu în luminile multicolore ale unui far. Belgacen se simțea iritat de căderea nervoasă a fulgilor; însă, de acum înainte, nu-i mai era teamă.