Proust

Cu volumele acestei colecții, Humanitas propune cititorilor să arunce o scurtă privire în viaţa şi opera câte unui mare creator, sub lumina îndreptată asupra lui de un alt mare creator. O lumină care, pusă asupra celui dintâi, se răsfrânge asupra celui de-al doilea. De aici şi titlul colecției: ÎN OGLINDĂ.

Greu de închipuit „întâlnire“ mai improbabilă decât aceea dintre Samuel Beckett și Marcel Proust, dintre irlandezul închis în tăceri grele de sens și parizianul intoxicat de verbozitatea de salon. Faptul că ea a avut totuși loc, faptul că în 1931, la șapte ani de la moartea lui Proust, autorul lui Molloy a dedicat acest opuscul celui ce-l zămislise pe Swann ne somează să ne revizuim criteriile de clasificare. Lectura lui, astăzi, arată că așteptarea lui Godot nu e deloc străină de căutarea proustiană a timpului pierdut și a Timpului pur și simplu – acel „monstru bicefal al izbăvirii și damnării“, cum e numit aici; că lumea spectrală a pieselor și romanelor beckettiene și-ar putea avea originea în perspectiva desprinsă de tot ce e lumesc din finalul Timpului regăsit. Mai presus de toate însă, prin adâncimea lor, paginile de față dau măsura impactului imediat pe care vivisecția proustiană l-a avut în epocă și totodată explicația înrâuririi pe care o exercită neștirbit de atunci încoace.