Camera Obscură

Interesantă şi incitantă la lectură este lipsa de morgă a scriitoarei, care colindă registrele exprimării fără să-şi pună cu gravitate problema unităţii stilistice. Dacă ar fi fost poetă, probabil că Anamaria Ionescu ar fi rimat, fără pic de inhibiţie, „show-uri” cu „nouri”. Tot astfel, la ea, invenţia şi autobiograficul, chiar dacă doar bănuit, se alătură firesc. O desuetudine evident elaborată se grefează, fără să şocheze, pe spontaneitatea debordantă a relatării unor trăiri la limita incandescenţei. - Dan Mucenic