توضیحات
Capodopera și testamentul lui Osamu Dazai, al doilea cel mai bine vândut roman japonez din toate timpurile, reunește temele recurente din viața autorului: suicidul, alienarea socială și depresia.
Zugrăvindu-se ca pe un ratat, protagonistul romanului narează o viață aparent normală, cu toate că se simte incapabil să înțeleagă ființele umane. Încercările lui Oba Yozo de a se reconcilia cu lumea din jurul său încep din copilărie, continuând pe durata liceului, când devine un „clovn” pentru a-și masca înstrăinarea, iar în cele din urmă conduc la o tentativă eșuată de suicid la maturitate. Fără pic de sentimentalism, eroul consemnează cruzimile obișnuite ale vieții și clipele ei trecătoare de tandrețe și conexiune umană. Semiautobiografic, Dezumanizat a ajuns să „dea glas sentimentelor tineretului” (Hiroshi Ando, The Mainichi Daily News) din Japonia postbelică până în societatea tehnologică postmodernă, fiind o explorare puternică a înstrăinării unui individ de societate.
Un roman atemporal. Lupta individului de a se integra într-o societate normalizantă rămâne la fel de relevantă astăzi ca atunci când Dazai a scris acest roman.
William BradburyThe Japan Times
جزئیات کتاب
نقدها
مشاهده همه
this book really really like rollercoaster. can make me feel nausea, angry, disgust, but weirdly no sadness. just like how a human being can turn so primitive, like a beast. moral pf the story "dont afraid to said no, have your own opinions". intinya manusia bisa berubah jadi binatang karena pengaruh lingkungan buruk, tapi bukan berarti lingkungan sehat selalu bisa bikin orang jadi mulia tapi setidaknya bisa menghindari.
I just finished No Longer Human, and this is easily one of the best books I’ve read this year. It’s not emotional in the usual sense. It’s disturbing. It’s uncomfortable. It feels like watching someone peel their own mind apart layer by layer.The way Dazai writes about loneliness, morality, deceit, sex, class, addiction, and the whole “acting normal for other people” thing is sharp and brutally honest. Yozo’s voice is messed up, confused, intelligent, self-aware, and completely lost, and that combination makes the whole book feel real in a way that’s hard to explain.The last section hit the hardest for me. The whole synonyms and antonyms part, the talk about crime and God, and everything that happens with his wife and society closing in was just brilliant. Not dramatic, not sentimental — just raw and frightening.This wasn’t a sad read for me. It was a horrifying one. Dark, honest, and uncomfortable in the best way. One of those books that stays in your head long after you close it.