توضیحات
Ultima parte a cărţii, Între vănturi, se situează, tipologic, între mai multe tipuri de roman active în epocă: romanul de medii sociale (despre Iaşiul postbelic, mahalagizat şi trivializat), romanul eseu (despre începuturile literare mature ale lui Dănuţ), romanul „rusesc” de dragoste, dintre Olguţa şi Vania, desfăşurat în decoruri internaţionale, romanul „gorkian” al lui Vania (reuşit, dar din păcate prea redus), romanul întrăinării şi cel universitar parizian al Monicăi şi Olguţei (însoţite, patern, de Alexandru Pallă). Abandonat vreme de câţiva ani, spaţiul idilic al moşiei va revenii pectaculos, deşi iluzoriu şi efemer, în prim-plan, după întoarcerea de la Paris a fetelor.