Minunata lume

Orice prima carte a unui poet autentic este un eveniment. Mai precis, un miracol. Caci asemenea actului Genezei, ii deschide celui care o ia in maini o lumina, o lume noua, nebanuita, cu luminile si intunericul ei, cu fiintele ei, vii si neinsufletite, miscandu-se dupa legi necunoscute pana atunci, dar deodata intelese ca fiind necesare si impunandu-se cititorului ca ineluctabile. O astfel de minune – nebanuita pana in clipa revelatiei ei – este cartea de debut a tanarului poet Teodor Duna, care-si afirma aici, dincolo de ezitarile de asteptat la o prima aparitie in volum, o vocatie de adevarat creator si isi incepe, fara indoiala, o cariera, nu de virtuoz, ci de artist, pe deplin stapan pe mijloacele proprii de expresie si de deschizator de noi perspective in arta marturisirilor sincere care ar trebui sa fie poezia. [...] Lectura poemelor lui Teodor Duna mi-a aratat ca poezia exista si traieste, ca ea poate, pe neasteptate si atunci cand nu mai parea posibila vreo minune, sa-si faca auzita vocea, iesind din tacerea si intunericul unde s-ar fi zis ca nimic nu mai dainuie, si ca aceasta voce ti se adreseaza – si te obliga sa-i raspunzi – sau sa incerci sa-i raspunzi. - Mircea Ivanescu