Categorii. Despre interpretare

Despre cele doua opuri aristotelice se poate spune fara a folosi o retorica goala de continut ca sunt doua mari carti ale umanitatii, doua carti ce stau la temelia culturii europene. Tratatul despre Categorii este una dintre primele incercari din filozofia europeana de a identifica si analiza genurile cele mai generale ale fiintei. Este vorba despre o sistematizare a „cuvintelor-gandurilor-lucrurilor“, adica nu este vorba despre fiinta ca fiinta, a carei cercetare Aristotel o va intreprinde in Metafizica, ci despre fiinta gandita, despre fiinta asa cum este ea captata de logos. Iar daca in Categorii se face, poate in primul rand, ontologie, in Despre interpretare este conceputa nu ratiunea de a fi a celor existente, ci ratiunea „pura si simpla, ca rostire legata, punere in rost“. Potrivit traducatorului si comentatorului lucrarii, nimeni altul decat Noica, in ea se naste logica. Iar punerea laolalta a celor doua tratate nu este intamplatoare, caci, sa nu uitam, o ontologie sistematica nu se poate face fara o intemeiere a logicii, cea care sta la baza rostirii si rostuirii fiintei, adica a ontologiei.