Suflete zbuciumate

Unicul roman al lui Stefan Zweig abordează subiectul dublei milostenii: cea autentică, ferm hotărâtă, răbdătoare şi tolerantă, decisă să suporte orice, şi cea plăsmuită care nu reprezintă decât nerăbdarea inimii de a se elibera cât mai repede de copleşitorul sentiment penibil de compasiune provocat de nenorocirea altcuiva. Într-o astfel de situaţie penibilă de compasiune nimereşte, în vara anului 1914, tânărul locotenent Hofmiller, staţionat în garnizoana unui mic oraş unguresc. Dr agostea arzătoare pe care tânăra Edith, paralizată, i-o poartă locotenentului nu e împărtăşită decât în mica măsură. Copleşit însă de emoţia sentimentelor fetei, implorat de tatăl acesteia şi sfătuit cu ardoare de medicul curant al lui Edith, dr. Condor, Hofmiller decide, în cele din urmă, să sa logodească cu tânăra. O face însă din milostenie, din nerăbdarea inimii.