Crimă și pedeapsă

Publicat pentru prima oara sub forma de foileton in revista „Russki Vestnik” pe tot parcursul anului 1866, romanul „Crima si pedeapsa” este o analiza psihologica a crimei si a implicatiilor sale morale. „O fiinta superioara are oare dreptul sa savirseasca o crima daca aceasta este in folosul intregii umanitati?” – iata intrebarea care il macina necon­tenit pe Raskolnikov, un fost student idealist, excentric si mizantrop, in ceasurile lungi de meditatie din odaia sa strimta de la mansarda. Sub presiunea saraciei cumplite, a insingurarii si a sentimentului de zadarnicie a tuturor aspiratiilor sale, aceasta teorie indrazneata este pusa peste noapte in aplicare, ducind la un dublu asasinat de o salba­ticie care zguduie intreg orasul Sankt Petersburg. Dostoievski anali­zeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendularile sale launtrice intre bine si rau, rational si irational, psihologia ucigasului si a anchetatorului, avansind in final posibili­tatea mintuirii prin iubire, umilinta si jertfa de sine. Original, fasci­nant si tulburator, romanul „Crima si pedeapsa” ilustreaza admi­rabil criza sociala si spirituala a epocii, avind o influenta profunda asupra fictiunii secolului XX.