Puntea viselor

Inspirat din fapte reale, romanul Puntea viselor surprinde Japonia anilor 1870 ‒ o epocă în plină schimbare, când, după războiul civil, civilizația occidentală începe să pătrundă în cultura tradițională, testându-i astfel limitele, deschiderea și reticența față de nou atât la nivel vestimentar, culinar, cât și al obiceiurilor. Este momentul în care, după ce au fost învinse forțele shogunului, generalul Kitaoka, dezamăgit de noul regim, va pune la cale o răscoală. Pe acest fundal tulbure se va contura frumoasa poveste de dragoste, aparent imposibilă, dintre Taka și Nobu.

1873.Taka, fiica unei faimoase gheișe și a generalului Kitaoka, are doar treisprezece ani când îl întâlnește pe Nobu, un băiat din nord ajuns la limita sărăciei, care va deveni servitor în casa familiei ei. Cum dragostea nu ascultă de reguli, cei doi se simt atrași unul de altul în ciuda faptului că Taka făcea parte din clanul Satsuma, cel care deținea puterea, iar Nobu din clanul Aizu, masacrat în timpul războiului civil chiar de forțele din sud. Ura este încă vie, iar Eijiro, fratele lui Taka, face tot posibilul să-l alunge pe Nobu din preajma ei. Reușind să intre la Academia Militară pentru a-și desăvârși educația și pentru a-și întreține membrii familiei care supraviețuiseră, Nobu va fi nevoit să lupte împotriva armatei organizate de generalul Kitaoka, cel care se declarase nemulțumit de noul regim. Vor reuși Taka și Nobu să făurească o punte între cele două lumi pentru a-și împlini iubirea, asemenea prințesei țesătoare și a ciurdarului, cei doi îndrăgostiți pedepsiți să se întâlnească o dată pe an, în noaptea de Tanabata (Sărbătoarea Stelelor)?