Alex

E frumoasă. Intransigentă. Misterioasă. De ce ar trebui să moară? Are 35 de ani. Prezența ei atrage irezistibil privirile bărbaților.

Într-o seară, în drum spre casă este răpită și ascunsă într-un depozit părăsit, închisă într-o cușcă de lemn și lăsată pradă șobolanilor. În ciuda frigului și a inaniției, printr-un efort supraomenesc, Alex reușește să se elibereze, dovedindu-se mai ingenioasă decât torționarul său.

Căutând-o pe Alex, poliția se confruntă cu o situație la care nimeni nu s-ar fi așteptat. Sarcina de a conduce ancheta îi revine comisarului Camille Verhoeven, un tip pragmatic și plin de fler, ironic, flegmatic și... neobișnuit de scund de statură. Însă ca să se poată implica personal în acest caz, trebuie să-și înfrunte trecutul...

O carte crudă, zguduitoare, de o frumusețe întunecată. Te ține în suspans la fel ca un film de Hitchcock.

«Înaintând către mașinile de poliție, ale căror girofaruri stropesc cu lumină fațadele din jur, încearcă să înțeleagă ce sentimente îl cuprind. Inima îi bate cu putere în piept. Evident nu se simte bine. Și-ar da zece ani din viață pentru a fi în cu totul altă parte. (...) Coșmarul vieții lui Camille Verhoeven a început într-un moment asemănător celui de acum. De-asta inima îi bate să-i sară din piept, iar în urechi aude un bâzâit continuu. Sentimentul de vinovăție, pe care-l credea adormit, s-a trezit din nou. I se face greață. O voce îi strigă să o ia la fugă, o alta să își înfrunte frica, pieptul îl strânge ca o menghină.»