Combinatia

"Mai avem chef şi timp de fiţe literare arhaice, de estetisme inutile, de autorlîc? Sociu, nu. Sociu e din generaţia-criză (criză postcomunistă, criză capitalistă) mai mult decît orice altceva: adică supravieţuire, realism frust, intuiţii corecte în mersul apocaliptic-mediatic al lucrurilor şi încercare de transmitere fără „floricele“ a urgenţelor. Un tip din est cu chef de ceva sînge. Într-o astfel de epocă, mizele artistice se schimbă, cine nu are nas pentru asta e pierdut. Sociu ia la grămadă realităţile imediate politice, sociale şi le sintetizează cu tupeu, grăbit, fără scrupule într-un text intens care ar putea trece rapid în film sau chiar într-un clip pe YouTube. Sociu face ca un analist bancar (neplătit) simulări de prăbuşire socială, caută să vadă încotro merg naţionalismele, extremismele creştinoide, ezitările middle-class-ului de azi, le pune într-un viitor apropiat şi obţine un efect Houellebecq într-un Bucureşti extrem de autentic. Cum se face trecerea de la extremismul de terasă, de la îmbenzinarea retorică, la fapte, la omor, la organizare, aici joacă tare Sociu şi cîştigă cu o poveste credibilă, cu o construcţie solidă. Ştie că ce produce ca scriitor mai poate avea putere doar dacă recîştigă ceva capital din angoasa politică de azi, loc pierdut complet de literatura contemporană. Acesta nu e un text de rezervaţie culturală. Sociu vrea putere literară. Nu pot decît să fiu alături de el."
Costi Rogozanu)