Crime la Elsinore

Romanul prezinta in mod ofensiv si caustic lumea teatrului romanesc in ultimii ani ai secolului XX. Scapata de cenzura si intrata intr-un proces de „democratizare“, incompatibil cu rigorile artei, aceasta lume se intoarce intr-un primitivism comic, grotesc, absurd, vecin cu irealitatea. Teatrul este o oglinda a societatii, si nu numai pe scena. Ceea ce se petrece in culise reflecta, de asemenea, lipsa de organizare, de logica, de bun-simt a vietii la citiva ani dupa o rasturnare majora. Toate personajele acestui roman sint negative, atinse de viciu si nebunie, de orgolii sterpe si incompetenta absoluta. In agitatia lor violenta, haotica si sterila, fiecare cititor lucid isi poate urmari, ca intr-un replay, propriile actiuni si cautari din anii turmentati, dar si colorati ai „tranzitiei“.

„La Horia Garbea nu gasim senzational, in sensul cultivarii aventurosului, dar gasim «mistere» si numeroase elemente de cadru bucurestean. Zona de mister a naratiunilor lui Garbea creste in jurul unor intimplari ce scapa intelegerii comune, ilogice in chip socant. (...) Toate aceste povestiri cu mistere ale lui Horia Garbea, plasate in spatiul bucurestean, sint de un fin umor negru, bine strunit, dozat cu abilitate. Prozatorul este si un versat minuitor al procedeelor intertextuale, impinzind naratiunea proprie cu stravezii «citate» din cei doi Caragiale, din Creanga, din alti clasici.“ (Gabriel Dimisianu)