Limbajul florilor

Un debut strălucit. Vanessa Diffenbaugh merită să i se ofere un buchet de bouvardia (entuziasm), gladiole (mi-ai pătruns în inimă) şi lisianthus (apreciere). La care trebuie adăugată şi o garoafă roz (nu te voi uita). (The Washington Post)

Pentru că nu avut niciodată un cămin, pentru că nu a simţit niciodată dragostea maternă, un copil abandonat nu poate rosti cuvântul „mamă“, nu ştie ce înseamnă „acasă“. După o copilărie în care nu s-a simţit iubită, Victoria nu crede în nimic şi nu se încrede nimeni. Nu are prieteni, dar are un dar aparte: în mâinile ei, florile parcă prind viaţă. Acest har o va ajuta să-şi câştige traiul alături de Renata, proprietara unei florării. Când începe să alcătuiască buchete urmând legile limbajului florilor, Victoria află puterea tămăduitoare a frumuseţii lor fragile. Treptat, cu teamă de necunoscut, tânăra face ucenicia prieteniei şi a sentimentelor. Însă va putea ea să le ceară iertare celor pe care i-a rănit şi, încercarea supremă, să dăruiască dragostea de mamă?