Orizonturi roșii

În 1978, în plină glorie, cumulând câteva funcţii esenţiale – consilier personal al lui Nicolae Ceauşescu, general-locotenent, director adjunct al Departamentului de Informaţii Externe şi secretar de stat în Ministerul de Interne -, Ion Mihai Pacepa a făcut un gest paradoxal, părăsind România. Apoi, publicând Orizonturi roşii, Pacepa a demascat natura criminală a partidului comunist şi a Securităţii, aducând prejudicii ireparabile regimului de la Bucureşti. Cartea sa a dat în vileag un sistem al crimei organizate la nivel de stat care funcţiona în virtutea unei autentice tradiţii leniniste. Dar aici nu este vorba de ideologia omniprezentă în materialele de propagandă, ci de faptul că Ceauşescu, ca şi Lenin odinioară, îşi finanţa proiectul politic personal din acţiuni profund ilegale: trafic de persoane şi de armament, spionaj industrial, extorcare de bani, acţiuni de influenţă, mită şi corupţie. Dacă în Rusia presovietică gangsterul însărcinat să facă bani pentru partid era Stalin, în România lui Ceauşescu, cei ieşiţi pur şi simplu la furat bani şi secrete de prin toată lumea erau miile de ofiţeri acoperiţi ai DIE. O asemenea depoziţie a deranjat afacerile colosale ale unei veritabile mafii. De aceea, aşa cum subliniază Raportul final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, „Securitatea şi moştenitorii săi nu i-au iertat vreodată lui I.M. Pacepa ceea ce ei consideră o trădare“.