Stalin cel bun

Scriitor controversat, critic acid al ideologiei sovietice si al sufletului rusesc, in romanul Stalin cel Bun, Erofeev (n. 1947) il aduce in scena pe tatal sau, Vladimir, un diplomat stralucit, obligat la tot felul de compromisuri in timpul perioadei comuniste, dar reusind, totusi, in ciuda atributiilor sale oficiale, sa-si pastreze demnitatea. Morala personala nu l-a impiedicat pe batranul Erofeev sa creada sincer in Stalin, al carui interpret a fost la Kremlin, pana sa fie trimis la Paris, la inceputul anilor '50, ca atasat cultural. Tanarul sau fiu, Victor, l-a insotit peste tot. Intre o vizita la Picasso si o expeditie la Cannes, a intalnit o multime de intelectuali francezi care credeau cu tarie in „lumea noua“: Yves Montand, Simone Signoret, Louis Aragon s.a.m.d. Aceste experiente si relatii constituie o parte din substanta cartii de fata, in care Erofeev schiteaza un tablou nostalgic, ironic, adesea caustic, si totusi plin de tandrete al unei epoci in care, raportata la comunism, lumea occidentala a stat sub semnul orbirii.