Satantango

Dintr-o mică localitate maghiară se retrage progresul (a se citi orânduirea comunistă) în urma desființării unei cooperative agricole. Rămân în urmă o mână de oameni lipsiți peste noapte de un scop în viață, care încearcă să-și redescopere bruma de conștiință pe care regimul politic nu a reușit să le-o distrugă. Lipsiți de mijloace materiale și de un conducător, localnicii aleg să urmeze sfaturile unui escroc limbut șI simpatic, cu vocație de profet, care îi plimbă încolo și-ncoace, de nicăieri către niciunde, promițându-le un trai mai bun și un viitor care să însemne și altceva decât frecventarea birtului din sat.

Sinuciderea unei fetițe este evenimentul central al unei cărți în care temele principale sunt nepăsarea semenilor, imposibilitatea mântuirii și o gravă meditație asupra nimicurilor care ajung să umple o viață de om. Prozatorul maghiar făurește o lume închisă și îngustă, cu personaje la limita umanității, pe care le radiografiază cu incredibilă minuție, umorul negru fiind mijlocul fericit prin care amarul unei societăți fără suflet este contrabalansat și devine acceptabi

László Krasznahorkai s-a născut la Gyula, în 1954, și a astudiat Dreptul și Literele. Cea mai mare parte a studenției a lucrat ca documentarist pentru editura budapestană Gondolat. Tot în studenție a avut loc și debutul său literal în paginile revistei Mozgó Világ, unde în anul 1977 a publicat povestirea Tebenned hittem.

Satantango a apărut în anul 1985, propulsându-l pe autor în agaleria numelor ilustre ale literaturii maghiare. Cartea, premonitorie pentru anul 1989, n-a scăpat nici atenției autorităților statului comunist, fiind ecranizată aproape după un deceniu, în 1994, în regia lui Béla Tarr.

După căderea Cortinei de Fier, Krasznahorkai devine una dintre cele mai originale și mai profunde voci ale literaturii maghiare și central-est europene. În anul 2004, statul maghiar i-a acordat Premiul Kossuth, cea mai înaltă recunoaștere națională în domeniul literaturii și artelor.

Irimias will divide and rule: his arrival heralds the beginning of a period of violence and greed for the villagers as he sets about swindling them out of a fortune that might allow them to escape the emptiness and futility of their existence. He soon attains a messianic aura as he plays on the fears of the townsfolk and a series of increasingly brutal events unfold.
Satantango follows the villagers as they are exploited and taken in by Irimias; as they drink and stumble their way toward the gradual realization of their mistake and ultimate demise. In its measured prose and long, Tolstoyan sentences, Satantango is nothing short of a literary masterpiece; a formal meditation on death and avarice, human fallibility and faith.