Strofe pentru toata lumea

Ion Minulescu ar sta şi azi ascuns între paginile istoriei literare, vegheat de cifra trei şi ascuns de poarta verde, dacă un ciudat proces de reevaluare a stilurilor şi poeticilor n-ar funcţiona. Puberii îl descoperă la începutul adolescenţei şi îl uită la sfârşitul ei. Descoperirea e ca o explozie de artificii, urmată de jurăminte de credinţă eternă şi ridicolă. Dar e acel soi de ridicol care-ţi încălzeşte inima. Despărţirea e ruşinată, ca un divorţ pentru nepotrivire de caracter. În ciuda separării violente, lumina stinsului amor îi luminează încă. Iar versurile răsar în minte, nechemate, aşa cum sar sunetele dintr-un pian cu clapele la vedere.