L'idiot

Cu Idiotul, Dostoievski aduce in prim-plan un personaj aparte, inzestrat cu calitati deosebite, intre care prevaleaza bunatatea si sinceritatea. Capabil sa se sacrifice ca sa isi ajute semenii, printul Miskin este perceput de ceilalti ca fiind idiot. Tocmai acesta este motivul pentru care Dostoievski a renuntat la prima varianta de titlu, „Printul Miskin”, in favoarea aceluia binecunoscut astazi tuturor iubitorilor de literatura.

În timpul unei călătorii cu trenul spre Sankt Petersburg, Prinţul Mîşkin se împrieteneşte cu Rogojin, care-i vorbeşte despre pasiunea ce-l cuprinsese pentru Nastasia Filipovna, o femeie foarte frumoasă, dar cu o reputaţie îndoielnică.

Invitat la onomastica acesteia, Mîşkin observă că Rogojin, ameţit de băutură, îi dă fetei o sumă mare de bani pentru ca aceasta să meargă cu el. Sesizând disperarea Nastasiei, prinţul o cere în căsătorie pentru a o ajuta să iasă din această situaţie dezagreabilă. În mod surprinzător, Nastasia refuză cererea prinţului, convinsă fiind că în spatele gestului său se ascunde mila şi nu dragostea, şi alege să plece cu Rogojin.

Astfel, cei doi prieteni devin duşmani înverşunaţi, Rogojin încercând chiar să-l ucidă pe Mîşkin. Prinţul scapă, în mod neaşteptat, datorită unei crize de epilepsie, declanşată pe fondul tensiunii momentului.

Prinţul Lev Nikolaevici Mîşkin are în jur de 27 de ani, este înalt, are părul foarte bălai şi des, obrajii supţi şi o bărbuţă rară şi ascuţită, de un blond spălăcit. „Ochii lui mari, albaştri, aveau o expresie blajină, dar şi apăsătoare totodată, cu acea stranie fixitate a privirii după care nu era greu de privit, chiar de la prima vedere, un epileptic”, îşi caracterizează Dostoievski personajul.