Viața mea

În 1862, după căsătoria cu Lev Nikolaevici Tolstoi, Sofia Andreevna Bers începe să scrie un jurnal pe care îl va continua cu acribie până la sfârşitul vieţii. Jurnalul ei este cronica unei familii aristocrate medii, cu nelipsitele-i conversaţii, picnicuri, partide de vânătoare şi seri muzicale. O viaţă în aparenţă liniştită, în care Sofia încearcă să facă faţă nevoilor cotidiene, să administreze cu parcimonie banii, transcriind şi corectând în acelaşi timp lucrările lui Tolstoi.

Încearcă să nu dezamăgească pe nimeni şi mai ales să păstreze unită familia. Sofia a avut parte de un destin contradictoriu: soţie a unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile, îşi idealizează soţul, care este în acelaşi timp şi cauza suferinţelor ei. Mamă a treisprezece copii pe care îi iubeşte enorm, cunoaşte drama despărţirii şi a continuei griji. Femeie complexă, cu o energie inepuizabilă şi un suflet de artistă, ea traversează împreună cu toată familia Tolstoi o perioadă frământată din istoria Rusiei, reuşind să fie alături de soţul ei vreme de mai bine de jumătate de secol. Acest jurnal nu este doar povestea vieţii contesei Tolstaia, ci prietenul ei cel mai bun, contrapartida la viaţa şi căsnicia ei.