Gîndind Europa

Europa a impins la extrem si a raspindit in intreaga lume cautarea deznadajduita si dementa a Mintuirii, intoleranta religioasa, capitalismul, nationalismul, totalitarismul, industrialismul, tehnocratia, vointa neinfrinata de putere si vointa neinfrinata de profit, mitul frenetic al Dezvoltarii, distrugerea culturilor umane si a mediilor naturale. Europa a raspindit in lume flageluri care provin din simplificarea fortata, din unilateralitate, din exacerbarea tuturor tendintelor sale si tuturor realizarilor sale istorice. Insa am indurat noi insine pagubele pe care le-am provocat, am trait pina la capat tragedia nationalismelor si totalitarismelor; incepem sa descoperim putin cite putin antidoturile la relele pe care le-am generat si putem incepe sa ajutam lumea sa se dezinfecteze de morburile pe care noi i le-am transmis. [...] Abandonind pentru totdeauna ambitia de a se erija in punct de vedere unic si rationalizator, Europa poate juca in raport cu celelalte culturi rolul punctului de vedere diferit si neasteptat, care faciliteaza cunoasterea si dezvoltarea prin sine insusi.

Cind vorbesti despre Europa, este dificil sa nu oscilezi intre o prea mare ingaduinta si masochism. Cu toate acestea, cautarea unei pozitii intermediare care sa fie neutra s-ar dovedi desarta, caci aceasta ar avea inconvenientul de a estompa trasaturile distinctive cele mai remarcabile, in ce au ele mai bun sau mai rau, ale istoriei si culturii europene. Tot ceea ce simplifica Europa prin idealizare, abstractizare sau reductie o mutileaza. Europa este un Complex, a carui caracteristica este ca aduna fara sa confunde cele mai mari diversitati si ca asociaza contrariile in mod inseparabil. Iata de ce avem nevoie nu numai de o indreptatita modestie, ci si de o gindire justa care sa cerceteze nodul gordian european, unde atitea istorii politice, economice, sociale, culturale, religioase, antireligioase s-au intrepatruns si intretesut intr-un mod deopotriva conflictual si solidar.