Pilat din Pont

In zori, Pilat a fost anuntat aproape in acelasi timp de arestarea lui Iisus si de prezenta lui Ana si a lui Caiafa, care-i cereau de urgenta o intrevedere... Asa incepe romanul. Istoria nu putea sa fie altfel decat a fost: magistratul decide crucificarea lui Iisus si din jertfa aceasta se nasc doua mii de ani de istorie crestina. Si totusi: un autor modern are curajul unei blasfemii literare. Roger Caillois imagineaza nu o alta poveste, ci un alt final. Romanul pe care il scrie are profunde implicatii teologice. Pilat, maruntul personaj din Evangelii, dovedeste forta unui gest care schimba cursul Istoriei – decide eliberarea lui Iisus. Crestinismul nu a mai existat.
Simplu joc literar? Un gest in aparenta marunt schimba povestea in care traim. Inconjurat de discipoli, Iisus moare la o varsta inaintata, propovaduind o invatatura care n-a ajuns pana la noi, pentru ca noi nu am existat asa cum ne stim.
Manat de legi doar lui Dumnezeu cunoscute, sufletul omului isi e propriul stapan. Trecutul nu putea fi altfel decat a fost. Dar forta gestului ne apartine.

Este unul dintre personajele cele mai ambigue din istoria omenirii. Aici are, in sfarsit, dreptul sa explice si sa se explice. Iar surpriza este ca nimic nu pare inventat, fortat sau livresc. Veti avea impresia ca sunteti acolo, langa el, si-i primiti confidentele.

Cum ajunge Pilat la gestul de care s-a legat pentru totdeauna numele lui, acela de a se spala pe maini? Care i-au fost framantarile pe care istoria le-a dat cu totul uitarii? Sunt dilemele lui de filozof penibile subterfugii sau retineri intemeiate? Cum a dormit in noaptea de dinaintea executiei? Povestea rastignirii lui Iisus este reluata cu incetinitorul, din perspectiva unui singur personaj: Procuratorul din Iudeea.

Observatia criticului: Foarte multe carti bune au finalul complet ratat. De data aceasta lovitura cea mare e data tocmai in epilog.